Câteva reguli

1. O cauză este o muncă în echipă

Echipa este formată din avocat şi clientul său. Pentru ca echipa să performeze, comunicarea este esențială. Vă rog să aveți răbdarea de a-mi da toate detaliile despre cauza dumneavoastră și de a răspunde la toate întrebările mele. Atât la prima întâlnire, cât și pe tot parcursul colaborării. Nu ezitați să îmi telefonați ori de câte ori simțiți nevoia să îmi comunicați ceva sau să clarificăm o chestiune. La fel voi face și eu.

2. În litigii nu exclud soluția împăcării

Știu că în multe litigii nu este loc de întoarcere și că deznodământul lor depinde exclusiv de deliberarea judecătorilor. Însă există litigii în care părțile pot conveni la un acord reciproc avantajos pentru ele. Acest acord se consemnează în ceea ce se numește contract de tranzacție. Nu ezit niciodată să îmi sfătuiesc clienții în acest sens, acolo unde știu că acest lucru are șanse de reușită. Este în interesul clienților mei să le propun calea care să le rezolve problemele, să îi scutească de cheltuieli inutile și să îi ferească de stres nejustificat.

3. Un litigiu bine condus se întemeiază pe o serioasă documentare

Această documentare cere 4 lucruri: timp, studiu, analiză și concluzii aplicate la cauză. Este o etapă prealabilă obligatorie. De multe ori e nevoie de un minimum de documentare chiar înainte de a decide angajarea sau nu a unei cauze. Asta și pentru că, așa cum este firesc, dumneavoastră înșivă doriți o evaluare prealabilă a cauzei dumneavoastră. Rezultatul acestui minimum de documentare se concretizează într-o consultanță juridică, fie verbală, fie scrisă, după cum doriți. Onorariul pentru această consultanță se va scădea din onorariul total stabilit pentru cauză, odată aceasta angajată.

4. Nu există cauze câștigate „din start”

Oricât de evident și de întemeiat în drept ni s-ar părea un deznodământ favorabil nouă în cauză, prudența și luciditatea în evaluare nu trebuie să ne părăsească. Ceea ce nouă ne pare evident este posibil să nu pară la fel și judecătorilor. Motiv pentru care estimări de tipul „câștigăm sigur” sunt imprudente (și, de multe ori, nesincere). „Avem șanse mari de câștig„, DA. „Câștigăm sigur„, NU, pentru că nu sunt ghicitor.

5. Nu vânez onorarii

Muncesc pentru onorarii, dar nu le vânez. Nu sunt dispus să fac orice pentru un onorariu. Din acest motiv:

a. Nu angajez cauze pierdute. O cauză este pierdută din start atunci când pretențiile/dorințele clientului fie nu au nicio acoperire legală, fie sunt lipsite de un suport probator convingător. Sunt dator să explic clientului aceste lucruri. Prin excepție, pot angaja o asemenea cauză numai după ce am informat clientul în acest sens, iar acesta dorește totuși angajarea cauzei.

b. Nu cultiv iluzii deșarte. Dacă șansele de câștigare a cauzei îmi par mici, acest lucru trebuie să îl știe și clientul. Nu doar Legea și Statutul profesiei, ci și propria moralitate mă obligă să îmi informez corect clienții cu privire la toate aspectele cauzei lor. Dacă ei cred că au șanse mari, iar eu cred că aceste șanse nu sunt așa de mari, ei trebuie să cunoască acest lucru, precum și motivele pentru care eu cred acest lucru.

c. Nu recurg la proceduri și acte imorale/ilegale.

6. Avocații adversarilor îmi sunt colegi. Unii, chiar prieteni

Adversitatea dintre părțile unui litigiu nu se răsfrânge asupra avocaților acestor părți. Putem merge la pescuit împreună, putem sta de vorbă la un ceai, putem colabora în tot felul de împrejurări, dar asta nu ne împiedică să ne facem treaba onest, în interesul clienților noștri, când suntem „adversari„. A saluta, a zâmbi sau a da mâna unui avocat „adversar” nu e un semn de trădare a dumneavoastră, client, ci un semn de normalitate a relațiilor dintre noi, avocații.